Reprezinta cea de-a 19 a generatie a stilului traditional Chen Taijiquan, fiind succesorul bunicului sau, marele maestru Chen Zhao Pi.
Mama sa, fiica lui Chen Zhao Pi si-a dorit foarte mult sa urmeze invatatura tatalui sau, dar din pacate nu a avut aceasta sansa. Pe vremea aceea o asemenea invatatura se transmitea in cadrul familiei, dar numai pe linie paterna, asa ca cel predestinat urmatoarei generatii avea sa fie fiul sau, micul Song Quan.
Asa a inceput Yang Song Quan sa practice Taijiquan la varsta de doar patru ani. Avea sa urmeze neabatut drumul Chen-ului si sa respecte cu fidelitate invatatura primita de la bunicul sau, marele Chen Zhao Pi.
Pe de alta parte, tatal sau era preocupat de Medicina Traditionala Chineza si practicile de cultivare a interiorului – Neigong, iar la un moment dat aceasta experienta a transmis-o mai departe fiului sau.
Astfel in practica personala Yang Song Quan a combinat cele doua directii asimilate de la bunic si tata, dobandind o experienta aparte pe calea Taijiquan-ului.
Aceasta experienta si-a pus amprenta asupra intregii sale vieti despre care vorbeste de fiecare data cu atata modestie si simplitate, dar din inima : “Tian Ren He Yi”, adica “Cerul si Omul se contopesc” sau altfel spus “Cerul si Omul devin o unitate”.
A fost “frate de practica” cu Chen Xiao Wang si Chen Zheng Lei, acestia fiind indrumati de asemenea de Chen Zhao Pi.
La varsta de 12 ani Yang Song Quan asimilase toate formele de practica, inclusiv cele cu arme (sabie, palos, baston, halebarda, lance), cele cinci secvente de Tui Shou (exercitiu cu partener denumit impingerea mainilor), San Dui (Tui Shou liber) si Yong Fa (aplicatii martiale in Taijiquan)
Tot la aceasta varsta obtine primele rezultate in practicile interne – Neigong, reusind sa-si deschida “marele circuit celest si micul circuit celest”.
La varsta de 16 ani devine asistent al bunicului sau in activitatea de predare a Taijiquan-ului.
Urmand cu fidelitate ideile bunicului sau a refuzat sa adopte diferite strategii si artificii in popularizarea Taijiquan-ului, considerand ca acestea ar afecta puritatea liniei traditionale. Astfel a pastrat nealterate cele noua nivele traditionale ale Taijiquan-ului (Taiji Jiu Duan).
De mentionat ca aceste nivele sunt diferite de sistemul de duani (Duan Wei), adoptat de Federatia Chineza de Wushu.
Ca urmare a progresului vertiginos, mai ales din punct de vedere interior, a inceput sa predea calea Taijiquan-ului, asa cum a fost indrumat de bunicul sau.
Astfel, inca de la varsta de 30 de ani a inceput sa calatoreasca mult, mai ales in China, dar si in strainatate. In jurul varstei de 50 de ani s-a oprit din aceste calatorii, nefiind multumit de propria evolutie pe calea Taijiquan-ului. A promis ca o sa atinga nivelul bunicului sau, asa ca s-a concentrat pe practica personala si pe a transmite aceasta arta intr-un cadru mai restrans.
Astazi, Yang Song Quan este un maestru de Taijiquan foarte apreciat si respectat in China. Este o persoana sociabila, avand multe relatii construite pe seama propriei valori acumulata in timp, pe calea traditionala. Respectand aceasta cale, faima si confortul financiar au intarziat sa apara. Au fost perioade in viata sa cand a fost nevoit sa predea chiar si pe bonuri de masa.
Desi acum astfel de probleme au disparut, Yang Song Quan si-a pastrat modestia ca om, iar cine il cunoaste este cucerit de inima sa de maestru.
Forma sa de Taijiquan este completa, poate merge pana la realizarea interioara.
In China multi il considera Dao Ren, adica un maestru taoist, nu doar un maestru de Taijiquan.
Un mare maestru de Neidan, Li Jin Po, la varsta de peste 95 de ani afirma despre Yang Song Quan ca “este singurul practicant de Taijiquan pentru cultivarea interioara”.