In traditia chineza se vorbeste despre trei pasi de baza intr-o practica:
- HUI – a putea
- DUI – corect
- MIAO – minunat
Aceasta insemana ca mai intai trebuie sa asimilam o forma de miscare, apoi sa ne straduim sa o realizam corect, apoi sa ne dezvoltam abilitatea de a o aduce la stadiul de minunat, adica sa aiba ceva specific, o anumita coordonare a tuturor partilor care impreuna formeaza o unitate care transmite ceva.
Astfel este de evitat superficialitatea, trecerea rapida de la o forma la alta, cautarea permanenta a noului. Caci acestea, desi ne entuziasmeaza pe moment nu ne vor permite asimilarea profunda a unei anumite miscari. Doar exersand iar si iar, ca si cum miscarea respectiva ne-ar fi mereu noua, ca si cum de fiecare data am reusi sa ii surprindem noi nuante, numai asa putem ajunge la nivelul de maiestrie, sau asa cum spunea un intelept maestru de Qigong – “putem patrunde sensul profund al miscarii”.
La aceste trei etape se mai adauga inca una, caci intr-o practica putem merge oricat de departe.
- LING – divin
Este o etapa care practic nu se incheie niciodata pentru ca nu stim care ii este capatul, cel mult putem sa ne dam seama cand incepe.
Daca trecerea de la Tui la Miao este data de ritm, trecerea de la Miao la Ling este data de sansa, de destin, putini fiind cei ce ajung la acest nivel.